CONFLICTELE SI DEZVOLTAREA PERSONALITATII

adrian neculau             E un fapt banal sa intalnim persoane care au  „probleme”, sunt implicate in situatii tensionate si se  „descarca” pe cei din jur sau, invers, persoane care, neputand riposta unui atac verbal, unui afront public, se tortureaza pe sine. Afirmandu-si preferintele, dorintele, optiunile, persoana poate intra adesea in opozitie cu altii, situatie ce poate lua forma unei simple opuneri intre doua tendinte sau a unei  „lupte” intre indivizi si grupuri. Oricare dintre aceste stari conflictuale se soldeaza cu un consum inutil de energie, diminuarea performantei, angajare negativa; aceasta este imaginea comuna despre conflict. Cercetatorii si-au pus insa mai multe intrebari: totdeauna conflictele au un efect distorsionant ? Ce rol joaca conflictele in viata noastra personala si interpersonala, in atingerea unor scopuri si obtinerea starii de confort psihic ?  Cum ne influienteaza in munca noastra, in viata noastra psihosociala, in ce fel determina ele calitatea umana a vietii ?

Care sunt variabilele care intra in joc intr-o situatie conflictuala ? Incercand o trecere in revista, psihosociologul Morton Deutsch (The resolution of conflict. Constructive and destructive processes, 1973) le aminteste pe urmatoarele:

– in primul rand, caracteristicile fortelor aflate in conflict (aspiratii personale, obiective urmarite, resurse fizice, intelectuale si sociale, convingeri personale in legatura cu problema in litigiu);

– in functie de aceste caracteristici,  „partenerii” isi aleg strategiile, se trateaza reciproc in sensul „increderii” acordate;

– natura scopului, semnificatia sa motivationala da amploare sau stinge conflictul, determina gradul de angajare;

– relatiile anterioare pun culoare, amplifica sau diminueaza situatia conflictuala. Iar cadrul psihosocial in care are loc conflictul (incurajarile sau oprelistile pe care grupul le furnizeaza) – prin natura normelor si formelor institutionale – poate, de asemenea, influienta cursul conflictului;

– amploarea angajarii este determinata si de consecintele continuarii conflictului, antecedentele determinand uneori pe  „combatanti” sa ajunga la compromis. De exemplu, stirbirea reputatiei de profesor il poate determina pe acesta sa nu dea curs provocarii, chiar daca are evident dreptate.  Motivul ? Prestigiul unei persoane aflate intr-o situatie conflictuala este oricum deteriorat, indiferent de rezultatul final.

stress

De obicei, in orice relatie conflictuala, crede Deutsch,  „interactiunea” este determinata de perceptiile si cunoasterea reciproca a partilor, dar si de intelegerea consecintelor ce le poate avea situatia conflictuala. Iata de ce este necesara o formare a individului in sensul rationalizarii si justificarii actiunilor, luand in seama efectul lor. Oferirea de modele, antrenarea in stabilirea unor relatii sociale satisfacatoare, incurajarea imitarii comportamentelor valorizate social sunt cateva din strategiile recomandate.

In evaluarea efectelor conflictelor asupra individului nu este suficient sa luam in considerare doar trasaturile de personalitate. Personalitatea se afla totdeauna intr-o situatie data, isi desfasoara interactiunile intr-un mediu psihosocial ( „mediu” insemnand, in acest caz, alti oameni cu care interactioneaza). Situatia nu trebuie insa gandita ca un cadru fix, generator totdeauna de anumite comportamente, ci ca un  „mediu facilitar”, individul selectionand – in functie de trasaturile sale de personalitate, cultura, educatie – informatii si operand cu ele.

„Atitudinea fata de situatie” (fata de alti oameni) are deci efecte asupra organizarii comportamentului propriu, incat putem spune ca insasi interactiunea devine o variabila importanta ce regleaza conduita individului. Cu alte cuvinte, modelul comportamental al individului depinde nu doar de potentele comportamentale ale personalitatii si de influienta unor factori externi, ci si de stilul interactiunii dintre comportamentul persoanei si situatiile particulare.

Astfel se explica faptul ca in aceleasi  „situatii” oamenii actioneaza diferit, unii incarcand interactiunile cu vibratii afective, altii dezamorsandu-le. O consecinta a acceptarii acestui punct de vedere este urmatoarea: aparitia starii conflictuale nu este dependenta doar de  „calitatile” persoanei; conflictul trebuie abordat ca o relatie interpersonala (intergrupala).

Caracteristicile psihosociale ale situatiei (generatoare de conflict) ar putea fi urmatoarele:

– fiecare participant la interactiune raspunde altuia in termenii  „cunoasterii” celuilalt, ai perceptiei pe care o are despre intentiile si posibilitatile acestuia. Uneori aceasta imagine nu corespunde cu  „oferta” reala a partenerului;

– fiecare participant la o interactiune, cunoscand capacitatea de interactiune, cunoscand capacitatea de constientizare a celuilalt, este influientat de propriile asteptari in ce priveste actiunile acestuia. Asteptarile pot sau nu sa aiba acuratete, in functie de abilitatea sa de a intra in rolul celuilalt, de competenta sa empatica;

– interactiunea genereaza noi motive, le transforma pe cele vechi. In procesul de organizare si justificare a actiunilor si a efectelor produse, apar noi valori si motive;

– situatia conflictuala este plasata intr-un mediu social (familie, grup, organizatie, comunitate) care a dezvoltat tehnici proprii de interactiune umana, simboluri, categorii, legi mutuale, valori care sunt relevante pentru acest mediu uman.

conflicte-la-locul-de-munca_554

Pentru a intelege si a interpreta evenimentele este necesar deci sa le plasam intr-un context psihosocial mai larg;

– fiecare participant la o interactiune sociala (fie el individ sau grup) constituie o unitate complexa, compusa din mai multe subsisteme, aflate la randul lor in interactiune.

Intr-o tipologie a conflictelor vom distinge, mai intai, doua categorii esentiale: conflictul intrapersonal si cel interpersonal. Primul se  „deruleaza in sanul personalitatii”, ca o lupta intre tendinte opuse: persoana si presiunea normelor, a valorilor externe (el este denumit si  „conflict nevrotic”). Al doilea rezulta din confruntarea cu alte tendinte, in procesul de asimilare a acestora sau de  „incorporare” („absorbire”) a propriei persoane. Daca relatiile unei persoane sunt conflictuale, apare o stare conflictuala si in sanul personalitatii. Aceste doua tipuri de conflicte prezinta analogii surprinzatoare si frecvent ele se pot transforma unul in altul. Daca insa cel interpersonal este  „normal” (chiar daca este acompaniat in surdina de o problematica interna), conflictul intrapersonal acut este un indicator al unei stari patologice.

M. Deutsch, ocupandu-se doar de conflictul interpersonal, identifica cinci tipuri de conflict, luand drept criterii relatia dintre starea obiectiva a lucrurilor si perceptia acestei stari de catre partile aflate in conflict:

conflictul veridic, este  „obiectiv”, rezultand dintr-o perceptie exacta a mediului. El nu este contingent cu vreo trasatura alterabila a mediului si de aceea este adesea greu de rezolvat (rezolvarea poate rezulta numai dintr-o abordare colaborativa a problemei, stabilindu-se  „rational” prioritatile, prin raportare la un mecanism institutional);

– conflictul contingent, rezulta din incapacitatea partilor de a identifica resurse alternative la rezolvarea de probleme. O perspectiva stramta sau rigida sau o tensiune emotionala nejustificata blocheaza cadrul real de rezolvare;

– conflictul deplasat: conflictul manifest este trait pe fundalul unui conflict cu un substrat mai profund, neexprimat insa imediat. El reflecta, simbolic, tensiunea si iritabilitatea partilor, rezultand dintr-un conflict profund nerezolvat. Conflictul manifest, generat de o neliniste obsedanta, nu poate fi, de regula, transat daca se trateaza izolat de fondul profund. Uneori insa un conflict adanc poate fi abordat prin rezolvarea formelor evidente (deplasate) recunoscute ca atare de parti;

conflictul latent se manifesta sub forma unei stari acute (adesea neconstientizata) de disconfort psihic fata de o anumita problematica sociala, fara a fi atribuit expres unei situatii concrete. Acesta este un tip de conflict care ar fi trebuit sa aiba loc, dar n-a avut pentru ca n-a intrunit  „condiltiile” de aparitie. Cand conditiile devin insa acute, individul constientizeaza noua situatie si conflictul poate deveni manifest.

falsul conflict rezulta dintr-o neintelegere, dintr-o perceptie deformata a datelor. E conflictul care are loc fara sa existe o baza obiectiva pentru a-l declansa. Un conflict fals se poate insa  „alimenta” pe parcurs cu motive si atitudini care sa-l transforme intr-un conflict adevarat, mai ales intr-o atmosfera de competitie si suspiciune.

conflictele

Delimitarea intre categoriile enuntate nu poate fi foarte precisa, interactiunea partilor aflate in conflict putand transforma un tip de conflict in altul. Totul depinde de posibilitatea de a  „controla” resursele. Spatiul, proprietatea, prestigiul pot fi distribuite rational daca exista posibilitatea de a fi controlata tendinta de a le poseda in exclusivitate. Resursele se pot si substitui una alteia, oferind adesea posibilitati de dobandire a satisfactiei fiecareia dintre parti. Solutia e raportarea la valori, la norme inalt recunoscute. Criteriul rezolvarii este deci in afara relatiei unice dintre parti, in oferta de modele referentiale de catre mediul socio-cultural.

Functiile conflictelor in viata psihosociala si in dezvoltarea personalitatii rezulta din  „forta de propulsare” a acestora, din capacitatea lor de mobilizare. Conflictele previn stagnarea, stimuleaza interesul si curiozitatea, au deci valoare potentiala pentru persoana si grup. Intr-un mediu conflictual problemele pot fi mai bine constientizate, expuse si rezolvate; aceasta situatie genereaza schimbari la nivelul persoanei si mediului psihosocial, poate aduce clarificari in efortul de evaluare a resurselor umane, deblocheaza capacitati si ofera prilejul unor  „trairi” intense.

In plus, conflictele demarcheaza grupurile si astfel ajuta la stabilirea identitatilor personale si de grup (conflictul extern hraneste adesea coeziunea interna). Am putea vorbi de o functie stabilizatoare si integrativa a conflictului in grup ?  Permitand exprimarea imediata si directa a tendintelor opuse, grupul poate constientiza si elimina sursele de nemultumire si restabili unitatea. Conflictul poate functiona deci ca un mecanism stabilizator: el revitalizeaza normele existente, contribuie la introducerea unor norme noi. Finalitatea e asigurarea continuitatii, stabilirea unui nou echilibru – mai eficient -, reducerea tensiunii. El poate fi deci considerat si un  „proces constructiv”.

La nivelul personalitatii conflictul ajuta la diminuarea unei trairi frustrante a realitatii, la  (auto) descoperirea unor potente altfel nevalorificate, poate declansa cautarea valorilor pozitive si stimula progresul individual. Aflat intr-o stare de conflict interpersonal sau intrapersonal, individul poate afla cu uimire despre platitudinea stilului sau de viata, poate invata semnificatia unor orientari valorice si comportamente precum omenia, politetea, calmul, simtul masurii, buna-cuviinta etc.

Nu intotdeauna insa lipsa conflictelor inseamna armonie. Absenta manifesta poate insemna, de fapt, prezenta lor neconstientizata care  – cronicizata –  poate determina erodarea personalitatii sau a grupului.

Conflictele nu sunt deci fenomene anormale, ele fac parte din existenta noastra, umana. Acestea devin anormale numai atunci cand se transforma in forma de viata. Sau cand  – bogate cantitativ si intense (calitativ) – provoaca dezorganizarea personalitatii. Altfel ele conduc la concilierea opiniilor si perceptiilor diverse, la descoperirea unor solutii noi, la dinamizarea existentei.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s