ENIGME ALE TERREI – Dansul pe jaratec

Intalnit ca ritual religios la unele popoare din Asia, America si Europa, dansul pe jaratec continua sa fie o enigma pe care stiinta urmeaza sa o elucideze. Au fost emise deja unele ipoteze explicative, nici una nu rezista unui examen critic obiectiv.

C O V O R U L  DE  JARATEC „

Iata ce relateaza martotrii oculari. Un reporter francez, C. Deuteil, a asistat, la 21 mai 1982, in Grecia, in localitatea Langada, langa Tessaloniki, la ceremonialul religios prilejuit de ziua Sfantului Constantin. Membrii sectei Anastenaria au purces la…  „maeches sur le feu”. Conform unui anumit ritual, au injunghiat un taur, au fript carnea pe care urmau s-o manance dupa ce dansau pe jaratec. Trei lautari ( o toba si doua viori) canta. Membrii sectei il invoca pe Sfantul Constantin. Toti sunt desculti. Brusc, unul dintre muzicanti  „intra in transa”: incepe sa se invarteasca pe cercul de jaratec aprins. Il urmeaza alti sectanti. Diametrul cercului de foc este de 4 m, iar grosimea stratului de jaratec de  3-4 cm. Dupa incetarea dansului are loc masa rituala. Nici unul dintre dansatori nu are arsuri pe talile picioarelor – certificata de C. Duteil.

dans pe jaratec 1

Diana Schreck, ziarista din Germania, relateaza si ea in Mannheimer Morgen din 26 iulie 1988 un ceremonial religios din localitatea Landenburg, de pe Neckar, un afluient al Rhinului ( landul Baden – Wurtenberg). In jurul focului, aproximativ 25 de persoane – barbati si femei – intoneaza taraganat o rugaciune, tinandu-se de maini ca la hora. Sunt in picioarele goale. Taciuni arzand sunt imprastiati uniform, alcatuind un covor de foc, lung de 4 m. Un om intre doua varste isi sufleca pantalonii pana la genunchi, ridica mainile spre cer si calca taciunii aprinsi, fara a lasa sa citeasca pe fata cel mai vag semn de durere. Termometrul cu raze infrarosii arata temperatura de 690 °C. Pe talpile picioarelor dansatorului nu apar semne de arsuri !

Antropologul francez David Le Breton noteaza ca in Insulele Fiji, din sud-vestul Oceanului Pacific, urmasii vechilor melanezieni cred ca puterea de a calca pe carbuni aprinsi se transmite ereditar in cadrul unor familii  „alese”. Prin ritualuri de initiere aceasta putere o dobandesc insa si novicii. De altfel, in studiile sale asupra samanismului (cultul spiritelor), Mircea Eliade arata ca in toate ritualurile de initiere exista probe de rezistenta la temperaturi foarte scazute sau foarte ridicate. Analizand supravietuirea traditiilor religioase precrestine, Mircea Eliade dadea ca exemplu  „ritualul arhaic al mersului pe carbuni incinsi integrat in sarbatoarea Anastenaria din Tracia” (Istoria credintelor si ideilor religioase, vol III).

Dincolo de semnificatiile religioase ale dansului ritual pe jaratec (articularea nenumaratelor forme si variante ale mostenirii pagane intr-un corpus mitico-ritual superficial crestinat), ramane inca neexplicat stiintific faptul ca, in anumite conditii, temperaturi de  600 – 700 °C nu produc arsuri.

dana pe jaratec

I P O T E Z E

Descifrarea misterului dansului pe jaratec a constituit scopul unei reuniuni stiintifice (Ladenburg, 1988), la care au participat medici, psihologi, etnologi, biologi. S-au lansat numeroase ipoteze, unele incitante stiintific, altele fanteziste, chiar nestiintifice, simpliste.

Ipoteza  „Leiden-frost”   –   la o examinare superficiala, pare sa lamureasca problema. In cazul dansului pe carbuni aprinsi s-ar produce acelasi fenomen ca in orice bucatarie cand pe plita incinsa cad cativa stropi de apa. Lichidul nu se prelinge pe plita, ci se aduna in basici ce sar dintr-un loc in altul, invaluite in vapori de apa. Este posibil ca si in jurul picioarelor sa se formeze un strat izolant de aer cald la atingerea jaratecului. Acesta ar putea proteja pielea de pe talpile dansatorului in fractiunea de secunda cat vine in contact cu carbunii incinsi.

Explicatia, desi seducatoare, nu rezista insa: fenomenul  „Leiden-frost” nu se produce cand se exercita o presiune considerabila, cum este cea a unei persoane de 50 – 90 kg sau mai mult. Cu acest contraargument profesorul Walter Rodel, director adjunct la Institutul de Fizica al Universitatii din Heidelberg, a repus problema in discutie.

Nici ipoteza contactului rapid cu taciunii incandescenti nu poate explica satisfacator fenomenul: oricat de rapid s-ar dansa pe jaratec, carbunii aprinsi ar produce arsuri grave. Dr. Schuster, dermatolog la Clinica universitara din Heidelberg, afirma la seminarul de la Ladenburg: „O astfel de ioteza este absurda. O temperatura ce depaseste 150 °C produce intr-o fractiune de secunda arsuri de gradul trei”.

dans pe jaratec 2

Daca ipotezele din domeniul fizicii nu i-au satisfacut pe participantii reuniti la Ladenburg pentru a dezlega enigma dansului pe jaratec, trebuie sa spunem ca nici ipotezele parapsihologice nu au avut darul  – dupa opinia noastra –  de a clarifica fenomenul, desi unii  „specialisti” le acorda credit. Iata ce sustine unul dintre adeptii parapsihologiei, Kurt Schweighardt, doctor in stiinte economice, dar devenit vraci si  „specialist in antrenament mental”, care a  „deprins” dansul pe jaratec in California:  „Noi putem intr-o mare masura sa ignoram legile naturale si sa anulam efectele lor, cu conditia de a crede cu tarie”.

Dr. Kurt Schweighardt are o intreaga teorie despre progamarea si reprogramarea mintala. Esecul unora s-ar datora faptului ca au fost  „programati negativ”: li s-a spus mereu ca nu pot face anumite lucruri (de exemplu sa mearga pe carbuni aprinsi). Dar omul – afirma fostul consilier pentru relatii publice, actualmente vraci cu diploma de economist – „este ceea ce gandeste”. Cu alte cuvinte, daca gandim intr-o maniera pozitiva, reusim sa facem tot ce dorim ! Si dr. Kurt Scweighardt este gata sa ne invete cum sa  „reprogramam inconstientul” pentru a obtine  „controlul gandirii”: eliminarea gandurilor negative si inlocuirea lor cu reprezentarea a ceea ce dorim sa realizam. Fireste, nu pe gratis, doar a fost economist !

Pentru explicarea stiintifica a dansului pe jaratec s-au adus in discutie si ipoteze psihologice. Din pacate, nici ele nu au avansat prea mult cunoasterea fenomenului. Dr. Volker Reindl, specialist in studiul hipnozei, aprecia ca in timpul dansului pe  „covorul de foc” senzatiile de durere pot fi total suprimate prin autohipnoza. Fara a starui asupra caracteristicilor starii hipnotice, mentionam ca ele constau in scaderea functiei de planificare a actiunilor, ingustarea campului atentiei, reducerea capacitatii de orientare in situatiile cotidiene, sporirea sugestibilitatii, accentuarea  „comportamentului jucat”, aparitia amneziei posthipnotice si trairea hipnotica. Ca stare indusa, asemanatoare somnului, hipnoza presupune o relatie speciala intre hipnotizator si subiectul de hipnotizat, sugestia modificarii cognitiei, perceptiei, memoriei, afectivitatii, precum si un anumit raspuns din partea celui hipnotizat.

Numeroase cercetari experimentale au demonstrat fara nici un dubiu ca in starea hipnotica se produce  „controlul durerii”, atat direct (prin modificarea sensibilitatii dolorice), cat si indirect (prin efectul placebo). Ipoteza autohipnozei nu pare absurda, dar ea ascunde atatea necunoscute incat aproape ca nu micsoreaza misterul, ci il mareste: se poate vorbi de hipnoza in absenta relatiei dintre hipnotizator (cu caracteristicile sale psihice) si subiectul de hipnotizat (cu trasaturile sale de personalitate specifice) ? Pot fi reunite in aceasi persoana caracteristicile contrare, ale hipnotizatorului si ale hipnotizatului ? Si apoi, cum se induce analgezia hipnotica ?

hipnoza

Psihofiziologia hipnozei este inca putin cunoscuta, desi preocuparile moderne privind hipnotismul dateaza de peste doua secole, fiind legate de numele medicului vienez Franz Mesmer (1734 – 1815), autorul faimoasei si controversatei lucrari  „De planetarum influxu” (Cu privire la influienta planetelor, 1766). Termenul de  „hipnoza” a fost pus in circulatie de medicul englez James Braid (1795 – 1860) la jumatatea secolului al  XIX-lea, cand teoria lui mesmer asupra  „magnetismului animal” pierduse din credibilitate. James Braid a inlocuit termenul de  „magnetism” cu cel de  „hipnoza” si a analizat  „transa mesmerica”, numind-o  „somn nervos”.

Nici pana in prezent teoriile despre hipnoza nu au elucidat in intregime cauzele si conditiile fenomenului de  „somn partial” si nu au pus in evidenta toate etapele si mecanismele psihofiziologice de inducere a starii hipnotice. Cunostintele despre autohipnoza sunt lacunare.

Daca avem insa in vedere faptul ca procesul cunoasterii nu se realizeaza totdeauna printr-un salt de la nestiinta la stiinta, ci uneori gradual, de la necunoscut la mai putin necunoscut si apoi la cunoscut din ce in ce mai profund, se poate aprecia cu temei ca ceea ce astazi reprezinta inca o enigma  – dansul pe jaratec –  va putea fi in curand explicat stiintific, asemenea oricaror fenomene naturale.

(Adina Chelcea, Enigme ale Terrei: dansul pe jaratec)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s